Mda… am ramas placut surprinsa de faptul ca am mai citit aici un articol despre Spitalul Judetean din Tulcea, unde serviciile oferite de cadrel medicale lasa de dorit, foarte mult.
In decembrie 2006, intr-una din zile, tatal meu (stand acasa) s-a hotarat sa o conduca pe mama la munca. Au plecat! … La un moment dat o aud pe mama intrand in casa si o intreb foarte mirata, \”tata unde este?!\” Ea mi-a raspuns ca la spital. Eu intreb: de ce?! Normal. Intr-adevar tatal meu se plangea de faptul ca respira greu si ca i s-a umflat burta, in schimb ii era teama de spitale si la insistentele mamei s-au dus la Spitalul Judetean din Tulcea pt. un mic control.
Dr. de acolo cand l-a vazut i-a spus ca il interneaza. Intre timp mama s-a intors acasa pentru niste schimburi, o cana, o lingura etc. I-am lasat un telefon mobil, de pe care i-am spus sa ma sune daca se intampla ceva, daca vrea ceva etc. L-au trecut pe tratament de antibiotice, intensiv si alte pastile pentru inima. Eu lucram pe atunci in ture, si imi permiteam sa ma duc dimineata pe la el, sa-i duc cam ce vrea el sa manance, oricum va dati seama ca mancarea era groaznica. Pe 5 decembrie am fost la el sa il vad, era palid la fata, zici ca mai avea putin si ne parasea, el zicea ca era bine dar de fapt nu era deloc, imi spunea sa am grija de mama sa fiu cuminte etc, etc. Deja tata isi facuse un obicei, din a da bip cand vroia sa ne mai zica cate ceva. Pe 7 dec, dupa amiaza pe la 12.00 vad ca ma suna tata. Dar ciudat era ca suna, nu dadea bip.
Mi s-au muiat picioarele! Am respins, am sunat, am auzit alta voce de barbat decat cea a tatalui meu, si mi s-a spus sa vin la spital ca tatal meu patise ceva. Am ajuns acolo intr-un suflet de repede, si cand l-am vazut… mi s-a rupt inima in 2 de durere, il vedeam cum se chinuie, aflasem intre timp de la cel care mi-a dat telefon (un pacient) ca avusese un accident vascular, si ca l-au mutat la neurologie, pana atunci fusese la cardiologie. zici ca era un animal, se chinuia singur, nu putea sa se miste, sa vorbeasca, era plin de nevoi pana la gat, …. a zimbit putin, ceea ce mi-a dat de inteles ca m-a recunoscut, si plangeam de rupeam pamantul langa el, incercam sa-l fac sa se linisteasca si asa a inceput cosmarul.
Am sunat-o pe mama in primul rand… restul familiei dupa aceea, pe doctori ii durea in fund de ceea ce s-a intamplat. Diagnostic: \”sa va pregatiti de inmormantare\” : Pentru o tomografie am asteptat cel putin 8 ore, ei in spital nu aveau asa ceva si nici acum nu au, trebuia mutat din pat pe targa de noi membrii familiei (mama si fiica, ceilalti trei, baietii, nu erau in localitate), pentru ca personalul… avea altceva de facut, trebuia chemata ambulanta tot de noi, trebuia nu stiu unde naiba pe ce straduta sa ii faca o tomografie si iarasi carat la spital si iarasi transferat de pe targa in pat, mai cu seama ca tata era destul de dolofanel.
Vestea buna este ca tatal meu traieste si acum, tot cu paralizie pe partea dreapta, nu poate sa vorbeasca, se duce la toaleta singur, mananca singur, dar nu se poate descurca singur. Asta cat de cat este partea frumoasa. Partea cea mai proasta este ca … pe biletul de externare scria ceva de genul precum ca noi am solicitat ambulanta, iar medicul a constatat la domiciliu ca acesta suferise un accident vascular acasa,nici decum in spital. Si de fapt Medicii lau adus pe tatal meu in starea in care este, si-au batut joc de el, ca de toti pacientii de altfel din spital, si i-au administrat antibiotice, fara macar sa ii faca analize medicale inainte.
Sincera sa fiu acum nu imi aduc aminte numele medicului dar oricum este unul foarte scarbos si nesimtit si merita numai pumni si carnita pentru ceea ce a facut si ceea ce inca face. Si in afara de asta, de fiecare data cand vrem sa ne ducem cu el la un spital de recuperare din tara, trebuie sa ii omenesti pe toti, ca altfel nu iti da scrisoare medicala, nu ii da insotitor, etc. Niste nenorociti…!
Submited by: Dada…
