NOI DECIDEM

Titlul: Spitalele din Iasi

Articol: Citeam si eu articolele de pe aici si am vazut la un moment dat ca cineva recomanda spitalele din Iasi. Sa va spun eu ce-am patit cu spitalele din Iasi.

In septembrie 2008, imi facusem planuri cu prietenii sa mergem la munte. Toate bune si frumoase, fac bagajul si la ora 10 cand sa ies pe usa, ma striga tata (care statuse in pat toata dimineata) si imi zice sa chem de urgenta salvarea ca el se simte foarte rau. Tata nu e genul care sa se planga, asa ca m-am speriat ingrozitor cand l-am vazut in starea aia si am sunat la 112. Mi-a raspuns o domnisoara care m-a tinut 15 minute in telefon, timp in care eu plangeam si o rugam sa trimita cat mai repede ambulanta. Mi-a zis sa cobor in fata blocului si sa astept ca vine in 10 minute maxim. Eram doar eu cu tata acasa si mi-era frica sa-l las singur,asa ca mi-am sunat si un prieten sa vina.

Si cum stabilisem cu domnisoara din telefon, am coborat jos, in timp ce prietenul meu, care venise in mai putin de 2 minute, a stat sus cu tata. Si am asteptat 10 minute, apoi 20, si tot asa. Dupa mai bine de 2 ore, a sosit si ambulanta, o dacie papuc de pe vremea bunicii (trist…). A urcat sus domnisoara asistenta, s-a uitat la tata si a stabilit ca trebuie dus la spital de urgenta.
Si uite asa il forteaza pe tata sa mearga singur pana la “ambulanta”. Pe mine nu m-au luat in ambulanta ca nu era loc, pana si tata statea cocosat (nici vorba sa stea intins), asa ca am mers in urma cu masina prietenului pana la Spiridon. La Spiridon l-au tinut in masina in timp ce domnii de acolo vorbeau. Fara macar sa-l dea jos din masina sau sa se mai uie la el, il trimit la Parhon (alt spital) pt ca nu era de competenta lor.

Ne-am urcat si noi in masina si ne-am dus dupa ambulanta (n-am stiut ca se duc la Parhon decat atunci cand am ajuns acolo, pentru ca n-a binevoit nimeni sa vorbeasca cu mine sau cu tata). La Parhon am stat pe coridoare inca vreo 2-3 ore fara sa ne bage nimeni in seama. Intr-un final, o doamna doctor ne-a primit, s-a uitat la tata si a decis ca nici acolo nu era de competenta lor si ca trebuie dus la Urgente nu stiu pe unde. Nici macar ambulanta nu ne-au pus la dispozitie, asa ca l-am urcat in masina prietenului si ne-am dus la cel de-al 3lea spital. Acolo l-au asezat pe un pat si l-au uitat la propriu acolo. Vedeam cum se perinda doctori si asistente pe langa el, dar nimeni nici nu se uita la el, in timp ce starea tatei deja se agravase (tin sa mentionez ca deja se facuse vreo ora 4-5 dupa amiaza).

In acel moment mi-am dat seama ca daca ma mai incred mult in “sistem”, nici nu vreau sa ma gandesc unde s-ar fi putut ajunge. Asa ca am apelat la “relatii”. Din fericire pentru mine, avem niste prieteni de familie mai sus-pusi. Domnul “pila” a sosit in 10 minute si tin sa va zic ca toata problema s-a rezolvat apoi in 20 de min. Tatal meu a fost dus DIN NOU la Spiridon (dintr-o data, era de competenta lor) si a fost internat. A fost tratat bine, aici nu am nimic de comentat. Pacat insa ca am avut nevoie de interventia “pilei”…

Si uite-asa, abia pe la ora 7-8 seara am fost sigura ca tata are parte de ingrijiri medicale. Ii multumesc insa lui Dumnezeu ca nu apucasem sa plec pana cand mi-a zis tata sa sun la salvare. Nu stiu  ce s-ar fi intamplat daca tata ar fi trebuit sa se descurce singur, in starea in care era.

Submited by: Oana - Iasi

Firma: Wizz Air

ARTICOL

Titlul: Wizz Air va multumeste ca ati zburat alaturi de noi.

Articol: Totul s-a petrecut in data de 15 august 2009 pe aeroportul din Palma de Mallorca. Dupa o saptamana de vacanta in statiunea Playa de Palma de pe insula Mallorca, statiune din apropierea orasului Palma, aproximativ 160 de turisti romani asteptau sa se imbarce in avionul companiei Wizz Air cu plecarea la 8:25 a.m ora locala, spre Cluj-Napoca. Printre acesti turisti ma aflam si eu impreuna cu o foarte buna prietena.
In jurul orei 8:30 asteptam ca avionul sa decoleze si sa ajungem cat mai repede posibil acasa. Dupa 10 minute prietena mea A. incepea deja sa-si faca griji, spunand ca cel mai probabil avionul a patit ceva si nu vom mai pleca. Dupa alte 5 minute apar, se pare, ultimele 2 persoane care lipseau din avion si ca urmare a acestui fapt am tras concluzia ca ei ar fi fost motivul intarzierii decolarii. Nu trec 5 minute si capitanul ne anunta ca zborul va fi anulat pentru aproximativ 40 de minute datorita unui incident in care masina care transporta bagajele spre avion ar fi lovit o parte din acesta si pompa hidraulica ar fi destul de afectata. Pentru siguranta noastra ni s-a recomandat sa ne relaxam cu produsele din catalogul companiei, pentru ca in urmatoarele 40 de minute un echipaj specializat in probleme tehnice aeronave vor cerceta gravitatea problemei si vor lua decizia plecarii sau amanarii zborului nostru.
Dupa cele 40 de minute suntem anuntati ca cei de la probleme tehnice nu sunt in stare sa evalueze corect situatia si cel mai sigur ar fi ca avionul sa fie trimis la o revizie unde sa fie reparat. Dupa acest anunt suntem poftiti sa parasim avionul si sa luam loc la barul de langa poarta A20, unde am facut imbarcarea, pentru ca vom primi pe baza biletului produse in valoare de 4 euro. ( Sandwish=6.5 euro )
Apoi 2 domnisoare, membre ale echipajului Wizz Air ne promit explicatii peste aproximativ o ora. Dupa o ora si cateva minute, adica ora 10:30 a.m cele 2 domnisoare se intorc de data aceasta cu ‘mister captain’ care ne informeaza ca desi a trecut o ora (noi evident am observat ca in tot acest timp avionul a ramas pe loc fara ca cineva sa studieze defectiunea), nu se stie inca ce se va intampla si ca vor reveni abia peste 2 ore pentru a ne oferi absolut toate informatiile de care avem nevoie.
Dupa 2 ore de asteptare nimic, dupa 2:30 la fel nimeni si nimic, nicio informatie cu privire la zborul nostru. Se face 1:30 p.m.
Nu dupa mult timp cineva observa pe tabela de zboruri ca in dreptul zborului spre Cluj, care trebuia sa plece la ora 8:25 dimineata scrie asa: “Delayed/retrasado” Imbarcarea s-a mutat la poarta A19 pentru ora 6 si 9 minute p.m.
In tot acest timp suntem anuntati ca putem trece din nou pe la barul de langa poarta A20 sa profitam de magnifica oferta de 4 euro. Nu stiu cum sa-mi exprim bucuria acum cand ma gandesc ce mare favoare ne-au facut ca ne-au oferit acest ajutor in total de 8 euro tocmai in aeroport unde viata e cam scumpa.
Nu stiu despre ceilalti pasageri romani dar eu si verisoara mea eram treze de la 5 intr-ucat prezenta in aeroport era obligatorie cu 2 ore inainte de plecarea avionului si dupa 12 ore petrecute in aeroport la ora 6:09 p.m in fata portii A19 ecranul acela plat afisa urmatoarele “Wizz Air. CLJ”.
Nimeni nu a facut scandal in tot acest timp pentru ca fiecare aveam speranta ca o sa plecam la ora 6 dupa masa.
La ora 6:30 in fata portii A19 era o coada imensa cu 4 ramificatii.. pentru ca suntem romani :)). Asteptam cu nerabdare sa ne imbarcam pentru a doua oara doar ca trecusera deja 30 de minute si avionul nostru lipsea.
La aproximativ 6:40 doua stewardese de la compania Jet Airlines apar in fata portii A19. Multimea se impinge spre ele pentru a cere explicatii insa suntem informati ca zborul lor a fost reprogramat inaintea zborului spre ‘CLJ’.. Suntem putin dezamagiti dar dupa scurt timp sunt anuntate ca de fapt avionul nostru e pe pista si Jet Airlines se muta la o alta poarta.
In tot acest timp asteptam sa fim anuntati de orice sa stim unde ne situam si daca vom mai pleca spre casa in cursul zilei de 15.
Pe tabela cu plecari zborul Wizz Air CLJ care trebuia sa plece la 8:25 a.m si care a fost reprogramat la 6:09 p.m este din nou reprogramat pentru ora 8:04 p.m. Lumea incepe sa se agite incep sa faca poze la tabela cu plecari.. Aud cativa barbati povestind in trecere. Inteleg ca sunt nervosi la culme si nu au reusit sa dea de reprezentantii companiei Wizz. Altii spun ca ar fi trebuit sa avem un avion de rezerva insa ca cei de la Wizz au preferat sa il trimita spre alte 2 destinatii pentru ca 2 curse = 2x castiguri. Insa nu pot confirma acest aspect. Ideea e ca avionul de rezerva era musai sa-l avem la dispozitie. Ce au facut cei de la Wizz air cu acel avion nu stiu. Stiu doar ca in acel moment imi era foarte teama ca nu voi ajunge impreuna cu prietena mea acasa la timp si ca vom rata inmormantarea unei persoane care era foarte importanta pentru A.
La ora 8:20 p.m inca stam in fata portii A19. Un echipaj al aeroportului care se ocupa cu imbarcarea apare in fata noastra. Suntem anuntati ca avionul nostru e pe pista dar ca domnu’ capitanu’ trebuie sa-l alimenteze si momentan nu e disponibil pentru a efectua aceasta operatiune. Dupa ce poate peste 160 de oameni au asteptat acest zbor de la ora 8.25 dimineata pana la ora 8.30 seara domnu’ capitan sau eu stiu cine, considerau ca nu ne-a fost de ajuns. Eram deja la culmea rabdarilor si o doamna mai in varsta putin a inceput sa faca scandal. Ceea ce m-a amuzat cel mai tare a fost faptul ca le reprosa barbatilor ca nu fac nimic si ca se lasa luati de prosti.
Nu stiu daca din cauza scandalului sau poate domnu capitan si-a terminat cafeaua, am fost poftiti pentru ca sa va sa zica finalmente e timpul sa ne imbarcam, procedura care a mers foarte lent si a durat pana la ora 9:15 p.m.
Dupa ce am urcat in avion si fiecare isi urca bagajul in compartimentul pentru bagaje usoare, capitanul avionului isi cerea scuze pentru aceasta intarziere. Urmatoarele 5 minute au fost foarte amuzante si total pe placul meu. In acele 5 minute un val de jigniri si nemultumiri a cuprins intreg avionul. Nu consider ca facand acest lucru noi, cei aproximativ 160 de romani am dat dovada de foarte mult bun simt insa stiti vorba aia ‘nu intinde prea mult coarda ca se rupe’.
Pe parcursul zborului 3 barbati plimbau intre ei o foaie. Am incercat sa aflu despre ce era vorba insa nu auzeam foarte bine. Tot ce-am putut intelege a fost “depunem plangere”, “daune”, “daca avionul intarzie mai mult de 5 ore..”.
Inainte sa scriu acest articol am citit pentru prima oara mailul pe care tatal meu l-a trimis companiei Wizz Air in care le spunea cat de incompetenti sunt. Raspunsul lor a fost: “Vom incerca sa facem ceva.”
Probabil 95% din pasageri si-au promis ca nu vor mai zbura cu Wizz Air niciodata, 2% erau tristi ca sejurul lor s-a terminat asa brusc iar 3% si-au exprimat nemultumirile printr-un vocabular nu foarte.. dar destul de potrivit situatiei.
Sper sa va ganditi de 2x daca vreti vreodata sa zburati inafara tarii… sau poate chiar in tara. Nu ar fi mai bine sa dati un ban in plus si sa zburati cu o companie serioasa care ajunge la timp sau care pune la dispozitie avion de rezerva? Sau care eventual poate face ca decolarea si aterizarea sa nu fie exagerat de brutale?

Submited by: A. si A.

Acum un an si ceva am vrut sa-mi pun internet de la UPC, m-am interesat de oferte si m-am dus la ei la sediu pentru a incheia un contract, urmand ca in 2 saptamani sa mi se instaleze internetul.
Au trecut doua saptamani si nu a venit nimeni sa-mi instaleze internetul, asa ca am inceput sa sun. La telefon mi-au spus ca trebuie sa vina o echipa. Am mai asteptat o saptamana si am sunat iar. Mi s-a spus ca vor veni in doua zile. Peste doua zile am sunat iar.
Si tot asa. Timp de mai mult de o luna mi-au tot spus ca or sa vina, iar cand vedeam ca nu vin sunam. Asta pana mi-am dat seama ca este in zadar, asa ca am renuntat si mi-am zis ca pana la urma e bun si internetul pe care il aveam decat serviciile lor.
Faza cea mai tare este ca dupa vreo 3 luni au inceput sa-mi vina facturi. Prima, bineinteles, era de 1 mil si ceva, pe toate cele 3 luni. Au inceput sa-mi trimita si sms-uri, dupa care sa ma sune.
De fiecare data cand ma sunau sa platesc le explicam ca eu nu beneficiez de niciun internet de la ei, dar degeaba.
Pana la urma m-am dus iar la sediu cu contractul sa-l reziliez, iar tipa de acolo a tras o linie cu pixul pe tot contractul si mi-a zis ca este reziliat, doar ca colegii ei ma tot sunau.
Pana la urma a sunat mama la Bucuresti si a dat o gramada de explicatii ca sa inteleaga si ei ca noua nu ni s-a instalat niciun internet, dar primim facturi.
Atata lipsa de profesionalism chiar ca nu am mai vazut.

Submited by: ela

Titlul: RCS RDS SI INTERNETUL

Articol: Sunt din Rm. Valcea.
Sunt abonat RCS RDS de vreo 5 ani. Acum 2 ani in aprilie, am facut contract cu ei si pentru internet. Toate bune si frumoase vreo 2 luni: internetul mergea bine, telefonul al fel, cablul… Pana cand am inceput sa primesc internet cu portia, asa, vreo 2 ore pe zi. Tin sa precizez ca desi am peste 20 de ani sunt des confundata cu o persoana mult mai mica. Am facut sesizari telefonice la ei timp de 1 (o)saptamana zilnic! Dupa cum am zis, li s-a parut ca e un copil care nu are ce face, pana cand am fost la sediul lor din Stirbei Voda. Acolo, pe un ton nu foarte amiabil, am cerut sa vorbesc cu un operator de la departamentul tehnic. Atat a fost de ajuns sa fac, ca in 2 ore a si venit o echipa sa imi verifice conexiunea la internet si sa imi schimbe modemul, care, dupa cum au spus ei, era vechi si necompatibil cu reteaua din momentul respectiv. Bun. De atunci nici o problema pana cand au inceput sa schimbe reteaua pe fibra optica. In data de 17 mai 2009 au ajuns si pe scara mea cu fibra optica. O vecina ma suna si imi spune sa ma pregatesc ca vin sa imi schimbe si mie reteaua. Si astept….si astept…vreo 2 ore. Cobor sa vad ce se intampla. SURPRIZA! eu nu eram pe lista pentru ziua respectiva. Bun, zic. Fiind sambata, astept pana luni, poate, poate vin si la mine. Tineti cont de faptul ca din 20 de apartamente, 19 aveau fibra optica si eu NU, deci, incepuse internetul sa mearga foarte prost. Dupa 2 sapatamani incep iar cu telefoane si sesizari. Din nou, NIMIC! Mi se spunea ca listele nu se fac aici la Rm. Valcea, ci la Bucuresti. Sun la Bucuresti si de acolo ma redirectioneaza inapoi la Valcea. Va dati seama ca deja nu mai suportam situatia! Pana la urma, ma duc iar la sediul RCS RDS. De acolo mi se spune ca apar in calculator cu fibra optica!!! Am facut un scandal cu fetele de acolo, cu toate ca ele nu au nici o vina personal, si am cerut echipa in max 2 zile sa imi schimbe reteaua. Primesc raspuns ca nu exista un al doilea echipament in cutia de pe scara, la care sa ma poata lega. Abia dupa inca 2 saptamani au venit si la mine cu echipamentele corespunzatoare si mi-au schimbat reteaua!
Sunt convinsa ca daca nu ma duceam la sediul lor, nici pana acum nu aveam fibra optica!!!
Nesimtire crasa!!!

Submited by: miki23

Prin iulie (stiu ca-i in urma dar nu ma pot abtine) am mers impreuna cu prietena sa-si ia un colet trimis de parinti. Pentru studentii din Iasi e ceva obisnuit sa nu-si mai taraie picioarele acasa si sa primeasca de-ale gurii in pachete.
Deoarece in pachetul cu pricina nu se afla numai mancare ci si banii de chirie pe luna respectiva, eram oarecum cu sufletul la gura si nerabdatori sa ne punem mai repede mainile pe el.
In 4 ani de studii si de primit pachete, prietena mea a trebuit o singura data sa arate buletinul pentru a-si ridica pachetul, iar acum, dupa o lunga perioada nu ne asteptam sa fim nevoiti sa facem asta din nou asa ca nu ne-am inarmat cu nici un act de identitate.
Ajungem la autogara, ne prezentam la birou si intrebam daca mai sunt pachete. Unul dintre baietii \”de treaba\” ai firmei, pe un ton caruia lui i s-a parut probabil foarte nostim ne spune:\”da\’ s-o dat toatii bagajilii, ha ha ha\”. Desi speram sa fie o gluma, mi se blocase simtul umorului si n-am reusit sa inghita asta, astfel incat l-am intrebat daca vorbeste serios. In loc de raspuns am primit doar un \”pfff\” cu tenta de scuipat in vant, dupa care tipul s-a indreptat spre usa si ne-a spus sa-l urmam. In scurta distanta dintre birou si autobuz am apucat sa scot o singura propozitie, catre prietena mea:
- Daca era numai mancare in pachet poate nu-mi faceam griji, dar stiind ca mai e si altceva nu pot sa rad decat pe interior.
Amabilul angajat al Samitrans se intoarce sictirit catre mine, ma ma masoara din picioare pana in varful capului (si observand ca sunt un pic diferit de el, adica nu am haine de firma, mers incordat cu picioarele labartate, ochelari de soare pe cap) imi zice:
- Razi pi intirior, a?
- Pai nu mi se pare nostim, e ceva de valoare in pachet, nu-mi permit sa-l pierd.
- Sha shi ti ratzoieshti asa?
- Poftim…?
Nu am apucat sa termin, am ajuns la autobuz. Tipul (Radu parca il chema) ridica intr-o forta demna de orice \”mascul cu valoare\” trapa compartimentului cu bagaje si ne intreaba:
- Aveti buletinul?
- Nu, stiam ca nu ne trebuie, nu e prima data cand…
Din nou, nu apuc sa termin, tipul tranteste capacul si da din umeri, vizibil nervos. Eu? Pai ce puteam sa fac decat sa ma intorc la biroul lor si sa vad care e problema. Ajuns acolo, o intreb pe d-ra secretara:
- Nu va suparati, au fost probleme cu bagajele de imi trebuie buletin acum?
- Nu stiu eu, ce va spun colegii mei, aia e…
- Ok, in cazul asta dati-mi va rog numarul unui supervisor sa intreb daca am nevoie intr-adevar, pentru ca stau departe si…
- Dom\’li nu-nteleji? Nu ti tzipa la mini, ca nu ma impresionezi. Nu-ti dau nishi un numar!
- Pai n-am tipat, doar am…
- Nu ma-ntirisaza, vorbestii cu colejii…
Neavand de ales, m-am indreptat catre iesire si apoi catre casa, lasandu-mi prietena sa astepte cu ochii in soare pana ma intorc cu buletinul. Dupa 15 minute de asteptat in statie, ma suna prietena si imi spune ca si-a luat totusi bagajul. Cum de? Pai, argumentul (puternic de altfel) tipului care adineaori imi trantise capacul pe langa nas a fost \”pai daca pretinu tau ari tupeu pi el, shi p… mea?\”.
Da, intr-adevar, mare tupeu pe mine sa nu rad la gluma aia, atat de intelectuala \”s-o dat toati bagajilii\”, am avut tupeul sa vreau sa stiu daca intr-adevar au fost probleme cu bagajele, am avut tupeul sa vreau sa discut cu cineva \”in charge\”.

Dupa inca o saptamana, nestiind ca am fost pus pe \”lista neagra\”, ma trezesc in aceeasi autogara cu un alt \”amic\” urlandu-mi in ureche ca eu nu mai am voie sa iau pachet pentru ca am provocat un scandal ultima data cand am fost acolo. Tipul (care probabil mai avea/are nevoie de vreo 5-6 ani sa ma ajunga la varsta) aproape ca incepea sa ma impinga si sa-mi interzica sa calc in autogara.
- Nu mai ai shi cauta pi aishi!!!!
- De ce?
- Ca asha zac eu, nu di shi, da?
- Pai ce faci, imi inerzici sa vin si in autogara de-acu\’?
- Aha
- Cum asa?
- Ca asa vrea p… mea, da? Vezi poati-tiz f.. si una pisti ochi…

Eu de mic stiu o vorba, \”nu te pune cu prostul, are experienta in avantaj\”, astfel ca nu am putut face altceva decat sa ma uit aproape razand la el si sa ma bucur ca sunt departe de categoria din care face parte (\”jmeker de categorie grea\”).

Cu toate ca acesta activitate prestata de Samitrans (un fel de curierat fara autorizatie) este perfect ilegala, sunt foarte multi studenti care accepta sa mai primeasca o injuratura in fata, sa astepte ore in sir un bagaj pentru ca soferul \”e la masa\”, sa nu-l primeasca daca \”are tupeu\”, si lista poate continua. E trist cum noi romanii ne complacem la astfel de situatii doar din necesitate.

Submited by: Savy