This entry was posted on Tuesday, October 6th, 2009 at 11:41 pm and is filed under Abuzuri, Relatii cu clientii. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
Prin iulie (stiu ca-i in urma dar nu ma pot abtine) am mers impreuna cu prietena sa-si ia un colet trimis de parinti. Pentru studentii din Iasi e ceva obisnuit sa nu-si mai taraie picioarele acasa si sa primeasca de-ale gurii in pachete.
Deoarece in pachetul cu pricina nu se afla numai mancare ci si banii de chirie pe luna respectiva, eram oarecum cu sufletul la gura si nerabdatori sa ne punem mai repede mainile pe el.
In 4 ani de studii si de primit pachete, prietena mea a trebuit o singura data sa arate buletinul pentru a-si ridica pachetul, iar acum, dupa o lunga perioada nu ne asteptam sa fim nevoiti sa facem asta din nou asa ca nu ne-am inarmat cu nici un act de identitate.
Ajungem la autogara, ne prezentam la birou si intrebam daca mai sunt pachete. Unul dintre baietii \”de treaba\” ai firmei, pe un ton caruia lui i s-a parut probabil foarte nostim ne spune:\”da\’ s-o dat toatii bagajilii, ha ha ha\”. Desi speram sa fie o gluma, mi se blocase simtul umorului si n-am reusit sa inghita asta, astfel incat l-am intrebat daca vorbeste serios. In loc de raspuns am primit doar un \”pfff\” cu tenta de scuipat in vant, dupa care tipul s-a indreptat spre usa si ne-a spus sa-l urmam. In scurta distanta dintre birou si autobuz am apucat sa scot o singura propozitie, catre prietena mea:
- Daca era numai mancare in pachet poate nu-mi faceam griji, dar stiind ca mai e si altceva nu pot sa rad decat pe interior.
Amabilul angajat al Samitrans se intoarce sictirit catre mine, ma ma masoara din picioare pana in varful capului (si observand ca sunt un pic diferit de el, adica nu am haine de firma, mers incordat cu picioarele labartate, ochelari de soare pe cap) imi zice:
- Razi pi intirior, a?
- Pai nu mi se pare nostim, e ceva de valoare in pachet, nu-mi permit sa-l pierd.
- Sha shi ti ratzoieshti asa?
- Poftim…?
Nu am apucat sa termin, am ajuns la autobuz. Tipul (Radu parca il chema) ridica intr-o forta demna de orice \”mascul cu valoare\” trapa compartimentului cu bagaje si ne intreaba:
- Aveti buletinul?
- Nu, stiam ca nu ne trebuie, nu e prima data cand…
Din nou, nu apuc sa termin, tipul tranteste capacul si da din umeri, vizibil nervos. Eu? Pai ce puteam sa fac decat sa ma intorc la biroul lor si sa vad care e problema. Ajuns acolo, o intreb pe d-ra secretara:
- Nu va suparati, au fost probleme cu bagajele de imi trebuie buletin acum?
- Nu stiu eu, ce va spun colegii mei, aia e…
- Ok, in cazul asta dati-mi va rog numarul unui supervisor sa intreb daca am nevoie intr-adevar, pentru ca stau departe si…
- Dom\’li nu-nteleji? Nu ti tzipa la mini, ca nu ma impresionezi. Nu-ti dau nishi un numar!
- Pai n-am tipat, doar am…
- Nu ma-ntirisaza, vorbestii cu colejii…
Neavand de ales, m-am indreptat catre iesire si apoi catre casa, lasandu-mi prietena sa astepte cu ochii in soare pana ma intorc cu buletinul. Dupa 15 minute de asteptat in statie, ma suna prietena si imi spune ca si-a luat totusi bagajul. Cum de? Pai, argumentul (puternic de altfel) tipului care adineaori imi trantise capacul pe langa nas a fost \”pai daca pretinu tau ari tupeu pi el, shi p… mea?\”.
Da, intr-adevar, mare tupeu pe mine sa nu rad la gluma aia, atat de intelectuala \”s-o dat toati bagajilii\”, am avut tupeul sa vreau sa stiu daca intr-adevar au fost probleme cu bagajele, am avut tupeul sa vreau sa discut cu cineva \”in charge\”.
Dupa inca o saptamana, nestiind ca am fost pus pe \”lista neagra\”, ma trezesc in aceeasi autogara cu un alt \”amic\” urlandu-mi in ureche ca eu nu mai am voie sa iau pachet pentru ca am provocat un scandal ultima data cand am fost acolo. Tipul (care probabil mai avea/are nevoie de vreo 5-6 ani sa ma ajunga la varsta) aproape ca incepea sa ma impinga si sa-mi interzica sa calc in autogara.
- Nu mai ai shi cauta pi aishi!!!!
- De ce?
- Ca asha zac eu, nu di shi, da?
- Pai ce faci, imi inerzici sa vin si in autogara de-acu\’?
- Aha
- Cum asa?
- Ca asa vrea p… mea, da? Vezi poati-tiz f.. si una pisti ochi…
Eu de mic stiu o vorba, \”nu te pune cu prostul, are experienta in avantaj\”, astfel ca nu am putut face altceva decat sa ma uit aproape razand la el si sa ma bucur ca sunt departe de categoria din care face parte (\”jmeker de categorie grea\”).
Cu toate ca acesta activitate prestata de Samitrans (un fel de curierat fara autorizatie) este perfect ilegala, sunt foarte multi studenti care accepta sa mai primeasca o injuratura in fata, sa astepte ore in sir un bagaj pentru ca soferul \”e la masa\”, sa nu-l primeasca daca \”are tupeu\”, si lista poate continua. E trist cum noi romanii ne complacem la astfel de situatii doar din necesitate.
Submited by: Savy
October 7th, 2009 at 9:56 am
Inceputul nu ma mai mira ca doar traim in Romania,omu’ vroia sa fie si el amuzant,ce vrei..:))
dar faza cu “lista neagra” hai domnee…nici chiar asa!
October 7th, 2009 at 5:35 pm
Moldovenisme tembele. Asta e, dacă angajaţii se cred pe tarlaua lor …
October 14th, 2009 at 11:45 am
din cate stiu eu buletinul este necesar ptr a ridica un pachet- cand mergi la posta etc.
daca a fost trimis “pe masina” cum se face in ultima vreme, atunci poti chiar sa iti iei adio de la banii din colet etc..
si cel mai bine este sa primesti banii direct pe un card- cele de debit sunt ieftine si sigure.
February 3rd, 2010 at 1:10 am
In situatii de genul asta chiar nu sti ce sa mai faci.E chiar aiurea ce s’a intamplat.Vorba aceea :”traim in ROMANIA,si,din pacate,asta ne ocupa tot timpul”