Download Muzica Filme Porno XXX DOwnload Music.Bitshare.ro

Archive for the 'Institutii de stat' Category

Author: adminache  June 26, 2009

Mda… am ramas placut surprinsa de faptul ca am mai citit aici un articol despre Spitalul Judetean din Tulcea, unde serviciile oferite de cadrel medicale lasa de dorit, foarte mult.
In decembrie 2006, intr-una din zile, tatal meu (stand acasa) s-a hotarat sa o conduca pe mama la munca. Au plecat! … La un moment dat o aud pe mama intrand in casa si o intreb foarte mirata, \”tata unde este?!\” Ea mi-a raspuns ca la spital. Eu intreb: de ce?! Normal. Intr-adevar tatal meu se plangea de faptul ca respira greu si ca i s-a umflat burta, in schimb ii era teama de spitale si la insistentele mamei s-au dus la Spitalul Judetean din Tulcea pt. un mic control.

Dr. de acolo cand l-a vazut i-a spus ca il interneaza. Intre timp mama s-a intors acasa pentru niste schimburi, o cana, o lingura etc. I-am lasat un telefon mobil, de pe care i-am spus sa ma sune daca se intampla ceva, daca vrea ceva etc. L-au trecut pe tratament de antibiotice, intensiv si alte pastile pentru inima. Eu lucram pe atunci in ture, si imi permiteam sa ma duc dimineata pe la el, sa-i duc cam ce vrea el sa manance, oricum va dati seama ca mancarea era groaznica. Pe 5 decembrie am fost la el sa il vad, era palid la fata, zici ca mai avea putin si ne parasea, el zicea ca era bine dar de fapt nu era deloc, imi spunea sa am grija de mama sa fiu cuminte etc, etc. Deja tata isi facuse un obicei, din a da bip cand vroia sa ne mai zica cate ceva. Pe 7 dec,  dupa amiaza pe la 12.00 vad ca ma suna tata. Dar ciudat era ca suna, nu dadea bip.

Mi s-au muiat picioarele! Am respins, am sunat, am auzit alta voce de barbat decat cea a tatalui meu, si mi s-a spus sa vin la spital ca tatal meu patise ceva. Am ajuns acolo intr-un suflet de repede, si cand l-am vazut… mi s-a rupt inima in 2 de durere, il vedeam cum se chinuie, aflasem intre timp de la cel care mi-a dat telefon (un pacient) ca avusese un accident vascular, si ca l-au mutat la neurologie, pana atunci fusese la cardiologie. zici ca era un animal, se chinuia singur, nu putea sa se miste, sa vorbeasca, era plin de nevoi pana la gat, …. a zimbit putin, ceea ce mi-a dat de inteles ca m-a recunoscut, si plangeam de rupeam pamantul langa el, incercam sa-l fac sa se linisteasca si asa a inceput cosmarul.

Am sunat-o pe mama in primul rand… restul familiei dupa aceea, pe doctori ii durea in fund de ceea ce s-a intamplat. Diagnostic: \”sa va pregatiti de inmormantare\” : Pentru o tomografie am asteptat cel putin 8 ore, ei in spital nu aveau asa ceva si nici acum nu au, trebuia mutat din pat pe targa de noi membrii familiei (mama si fiica, ceilalti trei, baietii, nu erau in localitate), pentru ca personalul… avea altceva de facut, trebuia chemata ambulanta tot de noi, trebuia nu stiu unde naiba pe ce straduta  sa ii faca o tomografie si iarasi carat la spital si iarasi transferat de pe targa in pat, mai cu seama ca tata era destul de dolofanel.

Vestea buna este ca tatal meu traieste si acum, tot cu paralizie pe partea dreapta, nu poate sa vorbeasca, se duce la toaleta singur, mananca singur, dar nu se poate descurca singur. Asta cat de cat este partea frumoasa. Partea cea mai proasta este ca … pe biletul de externare scria ceva de genul precum ca noi am solicitat ambulanta, iar medicul a constatat la domiciliu ca acesta suferise un accident vascular  acasa,nici decum in spital. Si de fapt Medicii lau adus pe tatal meu in starea in care este, si-au batut joc de el, ca de toti pacientii de altfel din spital, si i-au administrat antibiotice, fara macar sa ii faca analize medicale inainte.

Sincera sa fiu acum nu imi aduc aminte numele medicului dar oricum este unul foarte scarbos si nesimtit si merita numai pumni si carnita pentru ceea ce a facut si ceea ce inca face. Si in afara de asta, de fiecare data cand vrem sa ne ducem cu el la un spital de recuperare din tara, trebuie sa ii omenesti pe toti, ca altfel nu iti da scrisoare medicala, nu ii da insotitor, etc. Niste nenorociti…!

Submited by: Dada…

Author: adminache  March 24, 2009

Din cauza acestora am intarziat la intalnirea cu profa de licenta si am facut spume mai rau ca marea!

Se facea ca ieri trebuia sa ajung mai devreme la facultate ca sa vorbesc cu profa de licenta, asa ca nu aveam timp sa stau sa ma duc sa-mi fac abonament, deci mi-am luat bilet… sau am incercat sa-mi iau!

Am ajuns la casa de bilete (suna ciudat, daaar asta e) si…supriza!… era scris pe o foaie, cu rosu, VIN IMEDIAT!

Oh great! Imediatul ala s-a facut 15-20 de minute, timp in care se stransesera vreo 4 persoane si o asteptau pe madam cu bilete, care a aparut ca o floricica cu o sticla de cola in mana!

Azi, am vrut sa-mi iau din nou bilet, pe care sa-l folosesc pana la statia Eroilor unde imi faceam abonament!

De ce ar fi azi mai rau ca ieri? Pentru ca azi era tanti aia acolo, dar cand am ajuns eu tocmai incuia si, desi am rugat-o, sa mai stea 20 de secunde sa-mi dea un nenorocit de bilet, pentru care aveam fix 1.3 lei ca sa nu mai stea sa-mi dea rest, a incuiat mai departe, mi-a facut semn cu mana ca nu si a plecat! Nici macar nu s-a uitat la mine!

S-ar putea crede ca tocmai pleca femeia acasa dupa o lunga zi de munca si eu ca o nesimtita ce sunt o tineam peste program! din pacate, nu stiu pentru cine, era in timpul programului…

Bineinteles, ca urmatoarea casa de bilete este la mall, adica la 3 statii, unde a trebuit sa cobor ca sa-mi iau bilet ca pana la eroilor e ceva de mers si parca imi stau bine in buzunar 50 de lei.

Submited by: turkay

Author: adminache  March 19, 2009

Intotdeauna am fost o persoana relativ bolnavicioasa.
Raceam din orice si imi rupeam oasele foarte usor. Iar in fiecare luna am avut mereu probleme cu menstruatia.
Ducandu-ma la ginecolog , mi-a fost prescris un tratament cu anticonceptionale , ca sa imi regleze ciclul menstrual si pentru a stopa durerile. In sfarsit, urmam de cateva luni acest tratament , eram relativ bine desi ma ingrasasem foarte mult , si aveam greturi destul de mari cand le luam. Imi venise menstruatia iar in primele doua zile nu am avut probleme. Insa a treia zi , ma simteam cam ciudat , si am incercat sa merg la baie sa fac un dus. Iar acolo a inceput totul . Am simtit cum incep sa transpir si cum ma dor toate , sincer nu stiu cum de am avut puterea sa ma misc din baie pana in pat , unde am inceput pur si simplu sa ma zvarcolesc de durere, simtem ca se rupe ceva in mine , si sangeram abundent. Ca o gluma personala de-a mea , ma simteam ca o shaorma , de parca cineva imi taia tesuturile pe dinauntru bucata cu bucata.
Mi-am gasit puterea de a o striga pe mama , care era in bucatarie, iar cand a venit a ramas pur si simplu socata. A pus mana pe telefon si a sunat la salvare. Aceasta a sosit dupa 10 minute si m-au pus sa ma ridic in picioare si sa ma urc singura in ambulanta. Ajunsa la spital am fost pusa sa stau pe un scaun 20 de minute , desi sangeram abundent si eram semi-constienta.
Intr-un final , m-au bagat intr-o sala, unde doctorita i-a spus mamei ca am un avort spontan.
Mama saraca a inceput sa planga, in timp ce eu incercam sa le explic ca nu’s fecioara Maria, si ca nu s-a pogorat duhul sfant peste mine ca sa raman gravida asa cu una cu doua si in plus menstruatia imi venise cu 3 zile in urma.
Asistentele se uitau cu lehaminte la mine , in timp ce m-au pus sa ma asez pe un pat , ca sa imi faca o injectie pentru dureri. Dupa aceea, desi nu ma calmasem deloc, a venit o asistenta de vreo 18 ani, foarte impiedicata si incredibil de fericita ca recolteaza pentru prima oara sange. Stiu cum sunt venele sparte si nu imi plac deloc, in plus nu sunt un cobai pentru experimente. Evident mi-a spart 2 vene, pana cand a reusit sa imi ia sange pentru analize.
Am mai agonizat acolo in jur de ora  pana cand s-a gandit cineva sa vina, insa nu aveau inca nici un rezultat. Mi s-au mai facut injectii pentru stoparea hemoragiei, mama cred ca daduse bani la fiecare asistenta doar ca sa fiu bagata in seama. Am fost dusa intr-un final la chirurgie, unde mi-au spus ca am o simpla hemoragie, “normala” pentru varsta mea. Mi-au scris o reteta , mi-au dat un algocalmin si apoi m-au trimis acasa.
Fara consultatie , fara rezultatul analizelor ( doar o asistenta care a vrut sa recolteze sange pentru prima oara), fara mila, fiindca aratam ca o mumie scoasa din filmele de groaza, doar incompetenta si indiferenta. As fi putut sa mor acolo, ca nu se deranjau.
Am oprit dupa capul meu tratamentul cu anticonceptionale , si de atunci nu am mai avut probleme, cu exceptia durerilor lunare. Insa, la spital nu mai merg cat oi trai!

Submited by: Andreea

Author: adminache  March 13, 2009

Totul a inceput in jurul orei 12 jumate .. cand a trebuit sa plec sa-mi platesc diferite taxe pt. examenul auto. Pt. examen am nevoie de un TIMBRU FISCAL DE 1 RON, TAXA PERMIS AUTO 50 RON, TAXA ELIBERARE URGENTA 10 RON si TAXA EXAMEN 5 RON.
Am iesit frumos din casa (locuiesc in zona unirii) si m-am dus la cea mai apropiata posta (la Budapesta-bl. Cantemir). Ajung acolo pe la 1 si 5. usi inchise oameni asteptand. Vad ca tocmai erau in pauza de masa. Mi se pare normal si de inteles.
Asa ca plec in continuare la trezoreria sect 4 sa-mi platesc taxa de urgenta. Dupa ce astept 18 minute tramaiul la tineretului ajung intrun final la trezorerie ( zona eroii revolutiei) Cand vad ca si aici era pauza de masa .. numai ca de la 1:30-2:00.
Astept frumos in fata .. si la doua ne deschide un jandarm care ne indruma spre etajul 1. Ii explic domnisoarei de la ghiseu ce am nevoie .. treaba merge repede. P-orma du-te la parter sa platesti. Acolo n-a mai fost asa usor. O femeie care fusese la et. 1 chiar in fata mea .. nui venea hartia de sus. Dai si asteapta .. ca na nu putea sa ia pe altcineva la rand. De platit 10 ron. Scot din protofel o harite de 100 ron.. si primesc o fata dezamagita .. \”pa stiti tocmai am strans bani\” simi arata niste pachete de bani .. ducetiva alturi sa schimbati. normal .. ma duc la butic schimb banii vin sa platesc .. intre timp altcineva la rand. Asteapta din nou. Intrun final termin ma indrept spre CEC Bank langa cimitirul belu. Cand nimic! Dau cateva ture prin fata blocului .. si intrun final vad un afis \”sucursala CEC Bank nu stiu cum este in renovare va rugam adresativa colegilor de nu stiu unde\” Dar era si un numar de telefon. Sun, raspunde o voce plictisita. Ii explic ce am nevoie (Taxa permis auto) .. si rapsunsul este stati sa ma interesez daca la noi se poate. Da veniti la noi .. undeva pe langa piata progresul. Iar mai astept 20 de minute tramvaiu\’ vine intrun final ajung acolo .. 5 ghisee .. 1 inchis .. la 2 doar doamne ocupate care te invitau sa pofetesti la celelalte case ca ele au \”putina\” treaba. Stau la coada platesc (deci nu inteleg de ce mai tin in sistemul public astfel de mumii!! habar nau sa foloseasca computerul ala .. se misca ca ochii mortului .. unu care e in liceu ar face treaba asta de doua ori mai repede). Platesc , plec. Ma intorc la posta din zona Budapesta, dupa alta serie de unde  etramvaiul nu e tramvaiul .. si ma pun la coada .. o coada cam de 4 persoane. Stau, stau, stau .. ma uit ce se intampla in fata. La ghiseu se cantareau plicuri.. da fiecare de mai multe ori .. sa nu cumva sa iasa posta in pierdere. O femeie batrana saraca statea la coada de langa(care normal ca se misca mai repede conform legilor lui murphy) si cand ii vine randul i se zice politicos ca e casa gresita .. sa se duca la nr. 7. Imediat dupa ea, un domn pe la vreo 30 de ani, costum, frezat, hand-free alea alea .. cu un bilet in mana. Ajunge la casa, da biletu\’ la care raspunsul este \”pai asa cu taieturi .. pff ce sa fac cu el asa .. mai scrieti o data ca nu pot sal iau asa\” .. ala se stramba a nervi si pleaca. Ajung si eu intrun final la casa .. \”sarut mana, un timbru fiscal de 1 leu.\” .. \”Aaa noi nu tinem de un leu .. \” (in capu meu  ..  CUM ADICA NU TINETI?!?! dar ma abtin) si imi explica ca pot merge la alta posta daca doresc de 1 leu, ca ei au decat de 2 lei minim. Da daca am nevoie de timbru de 1 leu pot sa cumpar de 2 lei \”ca nare nimic\”(pai normal ca e in plus, ca daca era in minus nu se putea).
Iau timbrul ma duc la politie. Intru, doua femei pe la 25-35 de ani. Le intreb politicos de unde pot ridica cazierul (ca na, cu astia nu te pui) si incepe simi turuie ce am nevoie .. Printre altele ma intreaba unde sunt nascut. Zic ca Bucuresti, da  nu stiu sectorul. Incepe zambeste asa sceptic .. ca nici macar nu stiu pe ce lume sunt. Intrun final imi zice sa vin la 5 ca atunci au program. Iau un formular plec acasa (era vreo 3 jumate). Ma intorc pe la 5 jumate. In hol una din femeile alea .. si vreo 4 barbati. Stau la coada, imi vine randu si intru. Mil elibereaza pe loc. O intreb da pt. ce a fost nevoie de taxa de urgenta. Raspunsul este evident \”pai ce vrei sa stau sa fac pt toti pe loc?!\”. Nu a durat mai mult de 1 minut jumate sa elibereze ala. Da daca nai taxa de urgenta .. stai si vino in doua zile. Am ajuns acasa pe la 6 fara un sfert plin de draci, dupa o zi in care mam plimbat ca bou prin bucuresti si a trebuit sa astept peste tot!

Vorba lu Badea \”traim in romania si asta ne ocupa tot timpu\”

Submited by: lupuletz

Author: adminache  March 7, 2009

Anul trecut, prin iunie, mai exact cu 2 sapt inainte de bac, ma intorceam cu prietenii din club.Abia intrasem pe Cheiul Dambovitei cand ne-am dat seama ca celalalt grup de prieteni ramasese in urma. Atunci am oprit pe dreapta sa-i asteptam si pe ceilalti. Nu cred k am stat 20 secunde, cand ma uit in spate si vad botul unui Mercedes S Classe la juma’ de metru de noi. Am vrut sa-i atentionez si pe ceilalti dar n-am mai apucat.Datorita impactului foarte puternic am dat nasul de tetiera din spate(stateam pe bancheta din spate), am venit cu capul in tetiera din fata dupa care am alunecat si am ajuns in spatiul dintre bacnheta si scaun. Am simtit sangele pe nas instantaneu. Toti ceilalti pasageri (3 la numar,printre care si sora mea)au avut rani f usoare. Politia ajunsese la fata locului intr-un minut ( il urmarea pe tipul cu Mercedesu), ambulanta in 5 min (era la 2 min de locul in care ne aflam), ma rog, tot tam-tamul specific unui accident rutier. Tipul care intrase in noi avea 22 ani, masina nu era a lui ci a firmei la care lucra, era beat, a trecut pe rosu in intersectie si era alergat de politie.
La spital doctorii au spus k n-am nimic grav, mi-au facut o radiografie, m-au consultat si mi-au dat drumu acasa.
Toate bune si frumoasa, pana sambata seara, la o sapt dupa accident (deja intrasem in “vacanta pregatitoare” pt bac) cand au inceput durerile de nas si cap. Dureri din ce in ce mai puternice.
Duminica dimineata am fost la Coltea, plansa toata, dupa 30-45 min ma consulta  - aveam traume in urma accidentului, si inceput de sinuzita. Tratament si bani la doctor.
Duminica seara si mai rau: nu mancam nimic, luam Ketonal, dormeam o ora, iar ma trezeam, iar luam ketonal. Mama intrase in panica. Am mers seara la Floreasca. Dupa 45-50 min ma consulta asistenta - n-am nimic grav, rauma de la accident. Alt tratament, alti bani pt asistenta.
Luni aceleasi simptome, desi eram sub tratament, numai Ketonalul ma mai linistea. Dupa amiaza la spitalul Colentina, doctorita de acolo foarte rapid m-a consultat (dupa ce a vorbit la tel vreo 10 min) si pe un ton sever: n-are doamna nimic! Alt tratament, alti bani in buzunar.
Marti eram cadavru viu.Toti colegii invatau pt bac, eu nu stiam cum sa iau mai multe Ketonale. Se mama neputincioasa la mine si se abtinea sa nu planga. La recomandarea unei prietene de familie am mers la Panduri, specializat pe ORL.
M-a consultat o doctorita, deja se formase un hematom in nas (era o pungulita cu cheaguri de sange si puroi care isi croia drum spre creier). M-a luat de mana, le-a spus parintilor k imi va face o mica incizie. M-a dus in sala de operatii, m-a pregatit pt operatie, asistenta ii pregatea ustensilele, etc.Mi-a facut injectie in nas (anestezie locala) si a inceput cosmarul. Nu dau toate detaliile, n-am sa spun decat ca am simtit (am simtit pt k anestezia nu si-a facut efectul din cauza infectiei) cum tragea, scotea, impingea tot felu de ustentile pe care eu nu le vedeam, fiind intinsa pe spate si cu lacrimi la ochi datorita durerii. Am auzit knd a spus: da-mi bisturiul. Am inabusit un scancet, pan’ la urma aveam 19 ani, nu puteam sa plang k un copil. A taiat hematomul (din ambele nari) iar la sfarsit a impins in nara stanga drenul foarte rapid (ca si cum ai  baga pixul inapoi in penar) si a impins pana in zona fruntii. Am tipat si am zis cu voce inabusita k ma doare. Mai avea 3 min(credea k asa ma mai linisteste).
Knd am coborat de pe masa de operatie aveam nasul de 3 ori mai mare, simteam ca sta sa explodeze de durere si de umflat ce era. Am luat-o inainte de nebuna, vroiam sa-i vad pe parinti, iar knd i-am vazut am inceput sa plang. Am vazut cum i s-au inmuiat picioarele tatei, m-a luat in brate si m-a dus la masina. Binteles, alt tratament si bani la buzunar (mult mai gros de data asta). A fost o noapte de cosmar. Am facut o injectie f puternica, recomandata in cazuri de urgenta, am luat 2 Ketonale (am vrut sa-l iau pe al 3lea pe furis dar am fost prinsa), mama a dormit cu mine sa ma supravegheze, eu n-am dormit deloc.
Miercuri dim iar la Panduri, mi-a scos pansamentul ( mom in care am crezut k mi-a rupt nasul cu totu’), m-a curatat, m-am dus la liceu si mi-am sustinut atestatul dupa care iar m-am intors la spital, m-a curatat, mi-a facut injectie si mi-a dat drumu. Am fost iar la Colentina sa fac tomografie: aveam osul spart in 2 locuri, zgarciul era zob (la cea mai mica lovitura riscam sa raman fara nas, la propriu), eram plina de puroi in zona ochilor, nasului si putin in zona fruntii.
Faceam zilnic 2 injectii, 3 flacoane dierite, picaturi pt nas non stop.
Vineri am fost la o policlinica din zona pt un control, noi fiind convinsi k ma recuperam si eram ok, insa SURPRIZAA!Iar se formase hematom…
Am avut o reactie puerila si violenta,  dar am fost convinsa de mama sa ma las chinuita a 2-a oara. N-a mai fost k 1 oara, doctora aceasta fiind mult mai blanda, m-a taiat la o singura nara si a fost mama acolo si m-a tinut de mana.
Tot weekendul am stat cu dren in nas, am incercat sa repet ceva pt bac, iar duminica seara l-am scos. Luni dim am fost la examinare, doctorita mi-a dat OKul iar dupa amiaza m-am prezentat la proba orala - Limba si Literatura Romana.
Dupa terminarea “examenului de maturitate” am fost la control, de rutina pt mine, dar bineinteles, cum numai mie mi se poate intampla, trebuia sa fac o a 3-a operatie, chipurile f usoara si rapida. De data aceasta, nasul meu s-a vindecat anapoda (s-a lipit cornetul de nas, ceva de genu) iar creierul nu primea  destul oxigen.
Mai am uneori dureri de nas, mici sangerari, nu sunt grave, dar eu operatia nr.3 n-o mai fac.
A fost o experienta care  m-a marcat pe viata. Cateva luni nu am traversat singura strada sau traversam numai cu cineva de mana (ceea ce se mai intampla si in prezent), tremuram la orice claxon, pur si simplu eram terorizata. Cu cateva sedinte la psiholog am depasit teama de masini, dar de doctori niciodata. Frica de masini am avut-o in urma operatiei.
Iar parintii… cat au umblat cu mine, cat au cheltuit, cat n-au dormit, cat s-au framantat.. parintii tot parinti raman.
Cretinul care a provocat accidentul stia ce patisem, dar m-a vizitat cand aveam “aspect placut” si la amenintarile tatalui meu.
NEPASARE … fie ca este de la om la om, fie din partea cadrelor medicale care mai presus de omenie, au o datorie profesionala.

Submited by: fragma

Author: adminache  January 24, 2009

Eram prin luna ianuarie, anul 2008. Pe colega mea de banca a apucat`o o durere de mana groaznica, nici macar nu si`o putea misca. Pentru ca era vorba de mana stanga, a refuzat sa o insotesc la cabinetul medical si a mai stat la o ora, in ciuda durerii insuportabile, care acum ajunsese la umar, deci o durea tot bratul stang. Dupa ce m`am uitat putin la mana ei, am observat ca se invinetea, ca si cum nu ar circula sangele prin ea. Colega mea s`a speriat si a acceptat sa merg cu ea la cabinetul medical. Asistenta a realizat faptul ca e mai bine sa o consulte un medic, asa ca ne`a trimis la spital, la urgente.
Cand am ajuns acolo, un angajat, probabil surd, ne`a tinut vreo 10 minute numai ca sa ii scrie numele colegei mele. A intrebat`o de mai multe ori cum se numeste, tipand si isterizandu`se ca nu intelegea si nu ne`a intrebat cat de grava e problema, ci doar ne`a spus sa asteptam pana cand toti cei dinaintea noastra vor fi primiti de catre medici. Dupa un sfert de ora, mana ei a devenit aproape albastra, ca sa nu mai zic ca durerea nu a incetat deloc.
Intr`un final, o asistenta binevoieste sa ne primeasca, doar ca sa ne scoata pe alta usa, spunandu`ne sa asteptam acolo, pe coridorul spitalului. Dupa zeci de minute, apare un asistent care ne conduce putin mai incolo si ne spune sa asteptam acolo. Dupa zece minute, asistentul trece pe langa noi, cu o cana mare, goala. Dupa inca zece minute, acelasi asistent mai trece o data pe langa noi, inca cana era plina ochi cu cafea.
Dupa inca zece-cincisprezece minute, apare o doctorita si o trage pe colega mea intr`o camera (presupun ca era cabinetul de consultatii al doamnei doctor). M`am grabit sa intru dupa ea, inainte sa`mi inchida usa in nas. Ce a urmat de acolo m`a facut sa`mi pierd si putina incredere pe care o mai aveam in spitalele din Suceava.
Doctorita, catre colega mea: Dezbraca`te!
Colega: Da` ma doare..
Doctorita: Dezbraca`te, cum vrei sa te consult?!!
Imi ajut colega sa`si dea geaca jos
Doctoria: Dezbraca`te, fata! Sau nu mai ai nimic pe dedesubt?
Colega: Nu…
Doctorita: Bine, atunci incerc asa. Ridica mana!
Colega: Da` nu o pot misca, ca ma doare.
Doctorita: Nu`i nimic, ridica mana!
Colega: Da` nu pot..
Si o apuca de mana bolnava, si o trage, o suceste pe toate partile, colega mea tipa de durere, dupa care ii da drumul ca din pod si ii zice ca are febra musculara, in timp ca ii prescrie niste aulin pe o bucata de hartie. Apoi o trimite la chirurgie, ca sa o consulte si medicul chirurg.
Cand am iesit de acolo, o asistenta i`a luat colegei meie reteta si a bagat`o intr`un dosar,apoi am urcat la etajul 9 cu liftul cu care se duc cadavrele si am asteptat sa vina doctorul, vreo 10 minute. In sfarsit, dintr`o camera din fundul coridorului iese un ditamai doctorul, cu o tigara in gura, si intra intr`o alta camera, unde il astepta o asistenta.
Doctorul: Ce mai are si asta?
Asistenta: A trimis`o de jos sa o consultati.
Doctorul: Adu`o aici!
Asistenta iese din camera si o cheama pe colega mea. Cand am vrut sa merg si eu cu ea, asistenta a facut ochii mari si mi`a zis sa raman acolo, ca doctorul o sa se enerveze daca intru si eu, asa ca am ramas acolo. Usa era deschisa, asa ca am auzit`o pe colega mea cum tipa din nou. Apoi doctorul a condus`o pana la usa si i`a zis ca nu e nimic, doar i s`au intins tendoanele, de la prea mult efort fizic.
Mentionez ca ea nu a facut niciun efort fizic, nici in ziua aceea, nici in zilele anterioare, intrucat ora de educatie fizica era pe la mijlocul saptamanii, iar durerea a apucat`o luni, iar in afara orelor de sport, ea nu face efort fizic.
In drum spre scoala, ne`am oprit la o farmacie si am luat niste tifon. Cand am ajuns la scoala, mana ei era umflata, de la umar in jos, iar palma nu si`o mai simtea. I`am bandajat mana cu tifon si dupa vreo jumatate de ora, durerea a inceput sa scada. Ii schimbam tifonul in fiecare zi, iar peste o saptamana a renuntat la el de tot.
Dupa inca doua saptamani, a apucat`o iar durerea, dar a refuzat cu orice pret sa mai mergem la spital. De atunci, periodic, o tot doare, dar prefera sa stea asa decat sa mearga la spital, sa o vada un doctor.
Sunt sigura ca nu e singura care a patit chestii de genul asta.

Submited by: o consumatoare infuriata

Author: adminache  December 10, 2008

In drumul meu spre/de la locul de munca sunt nevoita sa trec prin intersectia Bd. Poligrafiei cu Str. Tipografilor. Aici in fiecare dimineata/seara, cand traficul este intens, se formeaza adevarate ambuteiaje. Soferii forteaza, fiecare cum poate (functie de tupeu si masina), se produc foarte des accidente. Am trimis, atat eu cat si colegii de munca, o cerere la Brigada de Politie Rutiera pentru semaforizarea acestei intersectii. Spre surprinderea mea, am primit si raspuns favorabil (cel din tag).

Dupa cum se vede, Comisia Tehnica de Circulatie din cadrul Primariei Capitalei a avizat favorabil amplasarea de semafoare in intersectia amintita. Insa executia lucrarii este in grija altei institutii. Am asteptat materializarea acestei hotarari in zadar. Am telefonat la Administratia Strazilor (desmnata sa realizeze lucrarea) dar dupa ce am fost plimbata din telefon in telefon pe la diverse birouri, am fost lamurita ca nu au primit o astfel de hotarare.

M-am adresat iar Politiei Rutiere, mentionanad ca nimeni nu cunoaste nimic despre aceasta lucrare. Am primit prompt acelasi raspuns. Suntem in decembrie 2008 si in acesta intersectie ne umplem de nervi ca si pana acum, politistii vin si rezolva accidentele.
Am intrebat un echipaj de ce nu intervin si ei sa se faca dirijarea intersectiei prin semafoare si mi-au spus ca ei cer dar nu sunt bani. Oare unde este adevarul? Se asteapta sa apara accidentele cu victime? Nu platim destule taxe din care sa se faca lucrari si pentru siguranta circulatiei?

Submited by: Constanta

Author: adminache  October 23, 2008

Articol: Viata la bloc = drum lung cu prea multe intersectii si sensuri giratorii. Rezultat: 2kg in minus in doar 3 sapt. Nu recomand. Dieta bazata pe: “activitati celule nervoase” sau mai simplu si pe intelesul tuturor “Ca in Romania”.

Povestea incepe cam asa..
Pe la inceputul lunii septembrie vin si eu la Cluj ca sa imi pregatesc noua achizitie, un apartament de 2 camere unde urmeaza sa imi petrec 5 ani din viata, adica pana termin facultatea.. Poate chiar mai mult. Toate bune si frumoase.. Precizez am stat la casa toata viata mea, ma asteptam ca absolut totul sa mearga prost. Ei bine asa a si fost.. Este.. Si va fi probabil, pana cand nu stiu.
Venind dintr-un oras mai mic si mai linisitit, mi-am dat un termen de acomodare in situatia “viata la bloc-oras nou, agitat si incalcit” maxim 2.. hai 3 luni, sa fiu sigura.

Cu toate astea ma gandeam ca toata viata asta la bloc e o chestie in general mai serioasa, asta lasand la o parte fazele cu batutul in tevi cand faci galagie sau vecini isterici.
Abia dupa 3 saptamani observ anumite “anomalii” in ceea ce priveste noul bloc construit in cartierul X din Cluj.. Ceva lipsea cu desavarsire..
Bun hai sa fac si o lista:
PRIMUL LUCRU pe care il observi intotdeauna in mod inevitabil si care iti aduce si pacate e atunci cand ai de urcat 6, 7, 8 chiar 9 etaje (in functie de necesitati).. exact, e atunci cand liftul ala nou-nout, ca de hotel de 5* nu functioneaza pt. ca intr-o zi tu ai venit acasa si in timp ce ti-ai introdus parola, pinul sau codul la intrare in bloc ( wow.. asta da performanta.. sigur ca da ) intra tipu ala de la compania de lifturi si zice:
- tanti fara resentimente da aici n-ati platit niciodata liftu, vi-l opresc.
Zic eu: - Stai putin, eu cum ajung la 6?
La care domnu: Il opresc dup-aia.. hai repede ca asta-i ultima cursa!

Asa a si fost. DECI de 2 saptamani nenorocite, eu urc de 2.. 3.. 4x vreo 6 etaje, adica peste 70 de scari, pentru ca AL DOILEA lucru pe care l-am constatat este faptul ca e si normal ca liftul ala sa nu fie platit.. Unde naiba sunt locatarii???? Stai putin, da eu n-am vecini??
Ok. pot sa trec peste, oamenii s-au gandit ca ar fi misto sa-si cumpere apartamente dar sa le tina nelocuite eventual sa le dea mostenire la stranepoti. Bun..
PUNCT NR.3 observat: dupa o scurta vreme, stupoare: apa calda nu mai e. Da DE CE?
Dialogul cu nu stiu eu ce angajat de mama naibii stie unde:
- N-ati platit niciunul din bloc.
Eu: - N-am primit facturi sau chestii de genu dom’le, nu vedeti ca nici macar cutii postale n-avem? Unde naiba ati trimis facturile?!
La care tipu zice: - Pai eu nu stiu, asta nu e problema mea.
OOk zic, iau telefonul sun acasa, sunt isterica, ai mei vor rezolva problema, gandesc eu doar de data asta. Buun,

O ALTA CHESTIUNE observata: nu avem administrator. Pai cum? Pai uite-asa.. Oare de ce? Ah stai.. si pe cine sa administreze ala, pe mine? :)) Super amuzant zic, in mod ironic in timp ce ca un pinguin cracanat urcam cele 6 mirifice etaje.
La etajul 3 observ un cuplu: 2 batranei. Hopaaa.. da voi cine sunteti ma intreb si ma iau in vorba cu oamenii, dupa care aflu ca da MINUNE am vecini, pe ei doi, care la etajul 3 se odihneau, apoi urmau sa se odihneasca putin si la et. 6 ca sa prinda forta sa ajunga si la et. 9, unde au dansii locuinta. ET. 9?!! Discutia noastra evident se rezuma doar la problema “De ce masa nu merge nenorocitu ala de lift?” si sincer ii compatimesc pe cei 2, adica eu urc 6 etaje si zici ca trec prin chinurile unei disectii pe viu si oamenii astia de peste 70 de ani mai urca 3 etaje in plus.. deci ma intreb oare ei in ce stare de spirit ajung sus? “In coma?”? Foarte Trist.

Aflu intr-un tarziu ca am mai multi vecini, prea multa galagie si tomberoanele cam pline pentru doar 2 ap. locuite, asa ca astept reactii de la fiecare in parte, e imposibil sa stea toti la parter, et. 1,2 si 3, ca de la 3 incepe tot greu.. zic eu.
Intr-un final m-am resemnat cu ideea ca o sa mai dau jos inca 2 kg. pana o sa ne puna astia liftu in functiune si pana vine firma aia ce se ocupa cu administrarea, dar resemnarea asta nu ma ajuta cu nimic cand eu ajung la 6 aproape in stop respirator.

Intr-un final, cu toate ca m-am dat batuta am zis ca ar fi interesant sa fac o ultima incercare, asa ca am realizat un afis numai bun de pus la intrare, asta fiind singura metoda sa-mi demonstrez dementa, dobandita pe parcursul sederii la bloc. Afisul meu suna cam bizar, dubios si poate fi considerat “Proba a efectelor negative create de viata la bloc si urmarile acestora asupra sanatatii mentale ale individului”.. deci afisul suna cam asa:
“Dragi vecini de bloc, cu toate ca nu v-am vazut niciodata, am totusi speranta ca existati”.. Imi repet asta zilnic. Stiu, e dubios.
Prin urmare va rog: Daca stie cineva unde se plateste NENOROCITU’ ala de LIFT sa lase un alt anunt cu adresa respectiva, eu personal m-am saturat sa urc peste 70 de trepti zilnic de 3.. 4 ori. Daca va ganditi ca e totusi mai sanatos sa faceti miscare, si in concluzie nu aveti nevoie de acest lift absolut vital pt. sanatatea celor de la et. 5 in sus, va dau urmatorul sfat: Faceti ture de bloc sau jogging, cum doriti sa-i spuneti, in functie de gradul d-voastra de cunostiinte intr-ale limbilor straine.
Nu cred totusi ca dupa 12 ore de munca/scoala are cineva impresia ca a urca niste simple etaje, da sunt simple.. e un lucru atat de usor precum gandul.
Va multumesc.”

Si cand ma pregateam sa-mi scot afisul trantit pe o foaie A4, observ usurata ca altu mi-a luat-o inainte, deci pe usa de la intrare un locatar probabil ajuns intr-o stare foarte avansata de  nervi postase deja un afis destul de imbietor, ca sa nu zic altfel. Ahh.. miroase a revolta, sau macar a ceva rezolvare.

Dupa o vreme am aflat ca vom avea administrator, o firma se ocupa cu asa ceva, insa nu am aflat cand se va petrece acest miracol. Apa calda avem. Liftul e tot in Stand By.. dar speranta moare ultima.

Submited by: Ana-Maria

Author: V  October 8, 2008

Articol preluat de la VisUrat

Saptamana trecuta, joi mai exact, am primit, in jurul orelor 14, un aviz care spunea ca am de ridicat un pachet venit din strainatate, pe care-l asteptam de vreo doua luni. Dupa cum (nu) este normal, trebuia sa ma deplasez la un oficiu postal anume, din alt oras, despre care am mai scris. La acel oficiu, programul pentru ridicarea coletelor venite din strainatate este de la 8 la 12 si doar in zilele de marti si joi.
Cu alte cuvinte, daca am primit avizul joi, abia martea urmatoare puteam sa merg sa ridic coletul, ceea ce am si facut.
Acolo, in schimb, distractie. “Acest pachet trebuia sa-l ridicati pe 25″, imi spune lucratorul postal.

Citeste intreg articolul

Mi-am amintit o întâmplare petrecută acum 2 ani de zile la un oficiu poştal situat la intersecţia din zona Diham (Bucureşti). Întâmplarea este puţin (nu prea mult) ciudată pentru zilele noastre şi îl are ca protagonist pe nenea paznicul ce se ocupa de acel oficiu poştal.

M-am dus cu un prieten să trimitem nişte bani prin poştă. Ne-am aşezat ca oamenii la coadă aşteptând să ne vină rândul şi din când în când mai pălăvrăgeam în şoaptă despre una alta. Şi iată că vine agale înspre noi un mic ochelarist la vreo 50-55 ani, cu jacheta lui vişinie legată de brâu (probabil ţinuta angajaţilor Poştei Române a suferit schimbări majore de imagine) şi ne spune ironic:

Aceasta este o instituţie publică şi nu aveţi voie să vorbiţi. Dacă doriţi să vorbiţi ieşiţi afară.

Wtf? Logic că ne-a bufnit râsul instantaneu.

Dar bine domnule dacă este o instituţie publică nu avem voie să vorbim în şoaptă? Nici măcar nu ne auzeaţi din locul în care vă aflaţi, îi spun eu paznicului.

Nu aveţi voie să vorbiţi aici. V-am văzut mai devreme cum discutaţi. Dacă nu vă convine ieşiţi afară. Am încheiat discuţia, ne-o trânteşte iar micul comunist.

De aici a început scandalul. Nici eu şi nici prietenul meu nu suntem genul de oameni care să se ţigănească cu cineva dar să fim serioşi deja era bătaie de joc. Şi începem să urlăm de-a dreptul la dobitoc ca să aibă măcar motive să ne zică ceva de gălăgie. Partea mişto e că şi persoanele din spatele nostru au început să se ia de el dar al naibii Batman o ţinea pe a lui şi ne poftea pe toţi afară. Aşa că la un moment dat s-a pomenit cu o gramadă de carne în frigider de la toţi cei aflaţi în acea jumătate a oficiului poştal.

Situaţia nu a fost deloc în favoarea lui aşa ca s-a gândit să îşi mute cuibul. Dacă a văzut că la primul ghişeu lumea vrea să îl ia la poceală a zis el că e mai bine să se ia de puştanii din cealaltă parte a încăperii. Logic că săracii de ei nu faceau gălăgie dar la naiba erau acolo şi mai şopteau câte ceva din când în când. Aşa că…

După câteva minute în care deja neobositul James Bond al oficiului poştal a tras la propriu de săracii copii să îi dea afară, unul dintre aceştia s-a gândit că ar fi indicată o flegmă. Şi i-a tras-o. Băi nene dar ce flegmă. Cu ce pricepere a ţintit copilaşul întreaga faţă. Cum a reuşit el să îi umple ochelarii de spume. Şi noi eram leşinaţi de râs când dobitocul comunist s-a dat în spate speriat şi a început tăcut să se şteargă pe faţă. Toţi erau în culmea extazului. A fost flegma care parcă a spălat şi ultima rămăşiţă de comunism din respectivul loc şi lovitura decisivă care i-a închis idiotului gura definitiv. A fost singura flegmă dată pe bună dreptate pe care am văzut-o în viaţa mea.

Când am plecat de acolo deja eram prieteni cu cei aflaţi la rând şi care mai de care se jura că la prima ocazie îl vor învăţa minte pe micul comunist. Din fericire ne-a trecut şi nu ne-am mai bătut capul cu el.

P.S. - am fost dupa vreo 3 zile din nou la acel oficiu poştal iar comunistul dispăruse din peisaj. Şi chiar sunt sigur că ori a plecat el ori a fost dat afară sau mutat pentru că nu am mai avut ocazia să îl întâlnesc în locul respectiv.