Mi-am amintit o întâmplare petrecută acum 2 ani de zile la un oficiu poştal situat la intersecţia din zona Diham (Bucureşti). Întâmplarea este puţin (nu prea mult) ciudată pentru zilele noastre şi îl are ca protagonist pe nenea paznicul ce se ocupa de acel oficiu poştal.
M-am dus cu un prieten să trimitem nişte bani prin poştă. Ne-am aşezat ca oamenii la coadă aşteptând să ne vină rândul şi din când în când mai pălăvrăgeam în şoaptă despre una alta. Şi iată că vine agale înspre noi un mic ochelarist la vreo 50-55 ani, cu jacheta lui vişinie legată de brâu (probabil ţinuta angajaţilor Poştei Române a suferit schimbări majore de imagine) şi ne spune ironic:
Aceasta este o instituţie publică şi nu aveţi voie să vorbiţi. Dacă doriţi să vorbiţi ieşiţi afară.
Wtf? Logic că ne-a bufnit râsul instantaneu.
Dar bine domnule dacă este o instituţie publică nu avem voie să vorbim în şoaptă? Nici măcar nu ne auzeaţi din locul în care vă aflaţi, îi spun eu paznicului.
Nu aveţi voie să vorbiţi aici. V-am văzut mai devreme cum discutaţi. Dacă nu vă convine ieşiţi afară. Am încheiat discuţia, ne-o trânteşte iar micul comunist.
De aici a început scandalul. Nici eu şi nici prietenul meu nu suntem genul de oameni care să se ţigănească cu cineva dar să fim serioşi deja era bătaie de joc. Şi începem să urlăm de-a dreptul la dobitoc ca să aibă măcar motive să ne zică ceva de gălăgie. Partea mişto e că şi persoanele din spatele nostru au început să se ia de el dar al naibii Batman o ţinea pe a lui şi ne poftea pe toţi afară. Aşa că la un moment dat s-a pomenit cu o gramadă de carne în frigider de la toţi cei aflaţi în acea jumătate a oficiului poştal.
Situaţia nu a fost deloc în favoarea lui aşa ca s-a gândit să îşi mute cuibul. Dacă a văzut că la primul ghişeu lumea vrea să îl ia la poceală a zis el că e mai bine să se ia de puştanii din cealaltă parte a încăperii. Logic că săracii de ei nu faceau gălăgie dar la naiba erau acolo şi mai şopteau câte ceva din când în când. Aşa că…
După câteva minute în care deja neobositul James Bond al oficiului poştal a tras la propriu de săracii copii să îi dea afară, unul dintre aceştia s-a gândit că ar fi indicată o flegmă. Şi i-a tras-o. Băi nene dar ce flegmă. Cu ce pricepere a ţintit copilaşul întreaga faţă. Cum a reuşit el să îi umple ochelarii de spume. Şi noi eram leşinaţi de râs când dobitocul comunist s-a dat în spate speriat şi a început tăcut să se şteargă pe faţă. Toţi erau în culmea extazului. A fost flegma care parcă a spălat şi ultima rămăşiţă de comunism din respectivul loc şi lovitura decisivă care i-a închis idiotului gura definitiv. A fost singura flegmă dată pe bună dreptate pe care am văzut-o în viaţa mea.
Când am plecat de acolo deja eram prieteni cu cei aflaţi la rând şi care mai de care se jura că la prima ocazie îl vor învăţa minte pe micul comunist. Din fericire ne-a trecut şi nu ne-am mai bătut capul cu el.
P.S. - am fost dupa vreo 3 zile din nou la acel oficiu poştal iar comunistul dispăruse din peisaj. Şi chiar sunt sigur că ori a plecat el ori a fost dat afară sau mutat pentru că nu am mai avut ocazia să îl întâlnesc în locul respectiv.
