NOI DECIDEM

Tot citind intamplarile altora de pe acest site, mi-am adus si eu aminte de ceea ce am patin acum aprox 1 luna la hipermarketul Real (constanta) in incercarea de a-mi achizitiona o imprimanta.
Eram cu o prietena, am ajuns la raionul dedicat imprimantelor. Nu doream sa dau prea mult pe ea asa ca am ales o imprimanta hp multifunctionala in val de 250 lei la oferta. Ne-am invartit vreo 20 de minute prin jurul produsului in speranta ca va trece pe acolo vreun angajat pt a-i cere informatii in legatura cu acest produs. Intr-un final a venit si, surpriza: se pare ca mai multe stiam noi despre aceasta imprimanta decat el. A inceput sa desfaca cutia sa vada ce are in ea…. Se vedea ca nu prea stia el ce sunt toate piesele alea, dar fie, am trecut peste. Am intrebat prima data daca are cartse sau trebuie sa le cumparam separat. Ne-a spus sa asteptam sa intrebe un superior… A venit dupa 10-15 minute si ne-a zis ca da, le are. A mai bajbait inca ceva timp sa afle unde sunt, si intr-un final le-a gasit. Erau in locul unde se baga hartia. Eu ii spusesem initial sa se uite acolo pt ca am mai avut imprimante la viata mea si in general acolo se tin, dar el domne, “NU, nu au cum sa fie acolo!”

Biiiiineeeeee, trecem peste. Il intreb apoi daca firul de conectare a imprimantei la calculator este sau, la fel, trebuie achizitionat separat. Se uita suspect la mine de parca cine sunt eu sa intreb asa ceva si imi paspunde pe un ton neadecvat “PAI SI EU DE UNDE AR TREBUI SA STIU!” am ramas perplexa si i-am raspuns: “da, intradevar, era datoria mea sa stiu avand in vedere experienta mea in domeniul imprimantelor”.  Iar s-a dus la seful de magazin sa intrebe. De data asta nu ii ia asa de mult sa se intoarca cu un raspuns si mi-a zis ca trebuie cumparat separat, lucru pe care deasemenea il stiam, dar nu eram sigura si am zis totus sa intreb. MARE GRESEALA!

Am pus imprimanta in cos si am plecat sa o achit. Dupa aceea, m-am dus la garantie unde am cerut sa ii se faca o proba si mi s-a raspuns: “ESTE O SIMPLA IMPRIMANTA, CE ROST ARE SA PIERDEM TIMPUL CU PROBELE?” Asa ca mi-a facut actele pt garantie si am plecat acasa. Cum am ajuns am pus imprimanta in functiune urmand toti pasii descrisi in manualul de utilizare. Am facut un xerox, am printat ceva si am scanat… Toate bune, am vazut ca merge.

Adoua zi am avut de scos ceva pt facultate si…. surpriza: imprimanta mea dupa prima pagina printata s-a stricat! Se aprindeau toate beculetele, semn ca era o eroare. Eram constienta ca nu a fost vina mea asa ca am pus imprimanta in cutie, am bagat-o in masina si fugi iar la “prietenii mei de la REAL…fara egal” Acolo bineinteles ca au inceput cu “este vina dumneavoastra domnisoara, noi nu avem ce face, duceti-o la reparat!” Bu m-am lasat si pana la urma au decis sa mi-o schimbe.

Acum, alta nebunie: imi aduc ei o alta imprimanta si surprinzator nici aceasta nu mergea, au mai adus una si culmea, nici aceasta!!! Am zi ca nu este adevarat!! Cum este posibil asa ceva si am cerut sa mi se returneze banii. Cum acest lucru evident nu a fost posibil, au mai adus una… Au incercat-o si pe aceasta si la aceasta singura problema “minora” era ca nu se aprindea. Au venit cu cea de-a 4 imprimanta si in fimal aceasta parea ca merge! Am luat-o si am plecat cat am putut de repede din acest loc. Surprinzator, ce-a de-a patra imprimanta inca merge de la o luna de la cumparare.

Acum ma intreb eu, cum au voie astia sa functioneze cu produse stricate in raft!! Si nu unul din gresala, ci mai multe!

Submited by: alisss

Nu este prima daca cand ma lovesc de nesimtirea angajatilor din cadrul magazinului Intersport (si cel de la Unirii si cel din Carrefour Feeria). Se pare ca un criteriu de angajare al acestora este in ordinea magariei si a taranismului.
Acum o saptamana ma aflam in Carrefour Baneasa si fiind un impatimit al sporturilor de orice gen, m-am dus sa imi cumpar mai multe produse din cadrul magazinului Intersport.
Am inceput cu o pereche de adidasi, si dupa ce am solicitat in mod repetat “baietasilor” angajati un alt numar, se pare ca doar unul dintre ei s-a “deranjat” sa caute in depozit. Raspunsul a venit pe calea urmatoare “Nu stiu daca mai exista nr 43, sunt prea multe cutii si nu mi-am putut da seama”; deja enervat de situatie, pentru ca mi-a luat mai mult de 25 de minute probabarea unor nenorociti de adidasi, renunt, hotarat sa imi pastrez calmul si sa nu ma cobor la nivelul lor de imbecilitate; ma indrept catre “raionul” de echipamente de ski si snowboard si solicit informatii despre niste legaturi pe care eram foarte interesat sa le cumpar: de data aceasta, o fetiscana (baietasii binevoitori erau ocupati sa comenteze costumatia provocatoare a unei cliente, cu apelative de genul “papuse”; “buna rau”, asta in auzul clientilor prezenti in magazin) cazuta din luna, imi spune ca nu stie detalii despre acest produs si nu stie daca se potriveste pe placa mea..

Deja stupefiat si enervat de situatie ma duc la casa si intreb daca exista vreun sef cu care as putea sa vorbesc, moment in care intreg grupul de vanzatori se strange in jurul meu plus un bodyguard de la bgs si imi sugereaza sa parasesc magazinul… Am lasat milioane in acel magazin si nu este prima data cand angajatii privesc flegmatic orice fel de client, de parca ei detin totul, plus infatisarea de oamenii ai strazii (pantaloni lasati in vine, tricouri murdare si miros de transpiratie). Sunt absolut convins ca nu sunt singurul in aceasta situatie, am fost martor la destule discutii intre alti clienti revoltati si angajati. Am trimis deja o reclamatie pe adresa de mail a sediului principal, si nu am primit, evident, nici un fel de raspuns. Ce se poate face in situatia asta?

Articol: Oare e normal ca, intr-un hypermarket, la nicio casa sa nu existe nicio punga de cumparat? Niciuna. Se pare ca hypermarketul Cora a inteles total aiurea noile prevederi privind pungile de plastic…

Ajung la Cora vineri la pranz, dorind sa fac niste cumparaturi. Nu o paine si o sticla cu apa, ci cartofi, hartie igienica, cosmetice etc. Deci destul de multe si grele. Ajung la casa si ii cer doamnei sa-mi marcheze si o punga reciclabila, pentru ca nu aveam una la mine, nestiind ca ajung la cumparaturi. Doamna imi spune ca nu au pungi. Niciun fel de pungi, nici de plastic, nici reciclabile. Pur si simplu nu au. In tot hypermarketul.

Ei bine, eu ce sa fac in situatia data? Nu am masina sa le trantesc in portbagaj. Sa ma car cu ele in brate? Sa ma milogesc la magazinele din jur? Culmea e ca nu e prima oara cand se intampla asta, am mai patit-o acum ceva luni. Ceea ce nu inteleg eu este de ce nu se anunta treaba asta in magazin. Un amarat de mesaj de avertizare pe ecranele de la casa, un anunt la fiecare 10 minute. Pentru ca omul nu se duce la hypermarket sa-si ia o punga de condimente, se duce sa faca aprovizionarea si atata vreme cat esti ditai magazinul ii asiguri si lui posibilitatea de a-si achizitiona o punga reciclabila.

Submited by: Silvia

Articol trimis de catre Denisa Bârgãu

Stiam ca in ultima vreme au avut loc scumpiri la produsele alimentare si o perioada, nu am mai fost prea vigilent la bonul de casa cand mi se parea cam “groasa” amenda cumparaturilor facute.
Asa de cateva ori, dar la un moment dat, cand am incercat chiar sa ma incadrez intr-o anumita suma, am constatat ca domnisoara, de alfel foarte amabila, de la casa imi cere o suma cu mult peste “asteptarile”, la care am studiat impreuna bonul.

Citeste intreg articolul

Intr-o zi calduroasa, cu multe plase pline de la hypermarketul Real si asteptand pe prietenul nostru cu masina, eu cu mama ne-am decis sa mergem la Praktiker (care e chiar langa Real) in Targu Mures pentru a cumpara lampi solare.
Toate bune si frumoase, intram in hol, cascam un pic gura la ce era expus pe acolo, ne observa paznicul de la intrare si ne informeaza ca trebuie sa ne lasam plasele in dulapioare pentru care trebuie sa cerem cheie de la cine se intampla sa fie la biroul de langa intrarea propriu-zisa.
Noi mergem fericite ca ne putem lasa plasele grele undeva si nu trebuie sa ne plimbam cu ele prin magazin si inspectam dulapioarele, nici unul nu avea cheie si din 9 sau cate erau numai 3 erau ocupate, asadar cerem femeii de la birou o cheie. “Trebuie sa cereti cheia de la paznic.” ne zice ea senina. Noi ii raspundem ca el ne-a dat indicatii sa cerem cheie de acolo. Ea ne zice ca asta inseamna ca nu mai are chei. Noi ii zicem ca majoritatea dulapioarelor sunt libere. Ea, surprinsa, se duce la paznic.
Se uita amandoi perplexsi la dulapioare, apoi ne zic senini ca trebuie sa mergem cu toate plasele dupa noi, dupa ce, bineinteles, le-au si inspectat continutul.

Articol trimis de Cami G.

Acest articol ne-a fost trimis de catre Denisuca si face referire la magazinul Artima din Deva.

Ieri, am fost la supermarketul Artima din Deva, ca să cumper ulei de palmier. Acum două săptămâni, aveau la vânzare ulei Olina la bidoane de doi, respectiv trei litri. Ieri am găsit doar de trei litri, iar preţul de la raft era de 18,49 lei. L-am pus în coş, am mai luat şi alte chestii şi am pornit spre casă. La casă, constat cu surprindere că produsul “Olina ulei de palmier” are preţul de 19,99 lei. O diferenţă de 1,5 lei care, la câteva sute de produse, se simte. Poate că au fost şi alţi clienţi care au plătit mai mult, dar nu şi-au dat seama, pentru că atunci când mergi la supermarket, nu cumperi un singur produs. Şi când le ai pe toate la grămadă, nu mai stai să vezi cât costă fiecare, ai încredere, ca prostu’, că ţi se încasează preţul văzut la raft.

Pe naiba! Nu e prima dată când am parte de neplăceri de genul ăsta cu Artima, însă de data asta am şi reacţionat. Am întrebat-o pe casieră de ce diferă preţurile, a ridicat din umeri şi a făcut pe neştiutoarea. Condica de sugestii şi reclamaţii din magazin, îngropată sub coşurile de cumpărături, mi-a făcut cu ochiul, dar n-am putut să scriu nimic în ea, pentru că pixul ataşat, legat cu o sârmă, nu avea pastă. Nu că i se terminase pasta, nu avea deloc.

Citeste intreg articolul si afla deznodamantul